sâmbătă, 9 ianuarie 2010

Intelepciunea

Intelepciunea este mai sus decat inteligenta, dar nu se poate obtine decat prin aceasta. Pana la urma, cred eu, a fi intelept este sansa pe care ne-o dam, de a gresi acelasi lucru de doua ori, fara grave consecinte. Intelepciunea nu tine seama de mandrie, orgoliu si dogmatism. Fata de inteligenta, care se manifesta ''vazand" pe termen scurt, deciziile intelepciunii sunt foarte patrunzatoare si pe termen lung. Alegerile intelepciunii sunt tot o combinatie intre material, moral si spiritual. In intelepciune nu exista momentul oportun, ci decizia oportuna. Intelepciunea de cele mai multe ori este o justificare dar si o sansa pe care ne-am dat-o in mod benefic pentru a alege intre decizii pe care nu le-am luat la momentul potrivit si ale caror efecte se vad chiar acum. Intelepciunea se pliaza dupa caracterul fiecaruia, dar nu inseamna ca daca am luat o decizie inteleapta, a fost si una buna pentru cei din jurul meu. A fi intelept pana la urma mai inseamna si a nu lua decat atat cat iti trebuie. Omul in sinea lui este foarte simplu, dar el se complica dorindu-si mai mult decat are nevoie. Atunci cand intampina probleme, vine cu justificarea ca trebuie sa ia o decizie inteleapta, dar in realitate, el ia o decizie care este suma problemelor lui, care nu mai asteapta nicio amanare. Insa atunci cand trebuie sa decida in mod intelept, nu o poate face decat in 2 feluri: fie taind din radacini problema, atunci cand intelepciunii i se da sansa de-a se manifesta, ca o confirmare a varfului problemei ce trebuie rezolvata, fie sa amane decizia, facand o alegere in detrimentul altor oameni. Este preferabil sa nu luam decizii intr-o situatie de disperare si apoi sa spunem ca a fost mai intelept sa facem acea alegere, desi poate cu efecte devastatoare pentru altii din jurul nostru. Alegerilor noastre trebuie sa le dam sansa sa se manifeste la momentul potrivit, nu sa spunem, atunci cand trebuie sa renuntam la foarte multe, ca a fost intelept ce am ales, folosind intelepciunea ca o justificare pentru esecurile noastre in a alege. Bineinteles ca intelept este si atunci cand stim sa renuntam la multe lucruri care la prima vedere sunt folositoare, dar care pe termen lung sunt distructive. Adevarata intelepciune este cea asemanatoare cu piatra filozofala, adica transforma totul in aur, nu precum un inecat care ia ultima gura de aer, inainte sa isi dea duhul. Adevarata intelepciune rezista si dupa moarte, nu este doar o justificare de a trai corect. Pana la urma, la unii se numeste intelepciune, la altii normalitate, diferenta este ca normalitatea este o justificare de a ramane constant in ceva detestabil de de cele mai multe ori, pe cand intelepciunea este un mod de a face ceva detestabil doar de cateva ori. Ea este o idee superioara care se naste la radacinile vietii, nu o ingramadire de ganduri din care se asteapta o izbavire. Intelepciunea este receptacolul mortii in timpul vietii - cu cat omul se apropie mai mult de moarte el devine mai intelept, apropierea de moarte nefiind decat un etalon prin care omul devine mai intelept. Varful cel mai ascutit al mortii este intelepciunea.
"Imi dau seama ca în natura asta oarba cel mai mare geniu este geniul mortii", spunea Petre Tutea. Geniul si intelepciunea se aseamana, numai ca geniul este o aprobare tacita a mortii, iar intelepciunea este o impacare cu moartea. De ce oare ii mai este frica omului in viata, daca prin intelepciune sta triumfator peste moarte? Din moment ce omul a atins varful existentei noastre prin intelepciune, mai poate el sa fie impresionat de ceva? Eu zic ca da, pentru ca de fiecare data cand incepe un lucru nou, el stie ca orice inceput are si un sfarsit, intelege ca viata e formata din mici "morti" de fiecare data, avand in fata moartea finala. Tocmai asta e foarte interesant, el vede in moarte un inceput nou de fiecare data. Cred ca este o impacare intre cunoastere si mediul incojurator, este acea intelegere ca fiecare lucru poate fi independent si amestecat, iar intelepciunea este limpezimea care apare si face diferenta. Intelepciunea este ca soarele ce sta in mijloc, de ea sunt legate toate planetele prin legaturi invizibile, planetele fiind alegerile noastre; depinde de noi cat de bine alegem, pentru a putea primi razele calde ale intelepciunii. De multe ori, pornind de la ceva inteligent, putem sa facem ceva gresit, dar niciodata pornind de la ceva intelept nu putem face ceva gresit. Ca pentru orice lucru din viata, trebuie sa il vrem pentru ca sa putem sa il dobandim. Regele Solomon spune: „Daca vei lua aminte la întelepciune si daca vei pleca inima la pricepere, daca vei cere întelepciune si daca vei primi priceperea, daca o vei cauta ca argintul si vei umbla dupa ea ca dupa o comoara, atunci vei merge cu încredere în drumul tau si piciorul tau nu ti se va poticni. Când te vei culca, vei fi fara teama si când vei dormi, somnul îti va fi dulce. Nu te vei teme nici de spaima naprasnica, nici de navalire din partea celor rai” (Pilde 3, 23-25).
Sunt cateva povestiri despre niste invatacei care s-au dus la niste intelepti sa invete intelepciunea. Majoritatea au invatat ceva doar observand ce fac acestia, pentru ca pur si simplu, din ei, radia acel "ceva". De aici putem intelege ca o parte a intelepciunii este muta iar alta este foarte graitoare. Adevarata intelepciune, spun eu, se invata prin partea muta si se transmite prin partea graitoare.
Sa facem diferenta totusi intre tehnica intelepciunii si intelepciune, nefiind unul si acelasi lucru. Este ceva asemanator cu acele carti penibile, care iti promit schimbarea printr-un model, care nu este neaparat rau. Dar in loc sa invete cum sa scoata la iveala din om ce trebuie, asta fara sa nege anumite parti ale personalitatii fiecaruia, ele impun un model care e imposibil de urmat, desi nu este gresit. De aceea, sa invatam sa facem diferenta; intelepciunea adevarata este un intreg, un far care ne ghideaza pasii si deciziile intelepte ce nu au o constanta si sunt arbitrare. A prevedea nu inseamna oare a fi intelept? Interesant este ca sfarsitul oricarui lucru poate fi de fapt o alta trecere, o alta etapa la altceva mai sus. Asa si inteleptul, parca intr-un fel ar sti sfarsitul fiecarui lucru, asta pentru ca stie inceputul. Pana la urma, sfarsitul sfarsiturilor este moartea, pe care inteleptul o stie prea bine.
Daca vorbim despre intelepciune si nu pomenim nimic de timp este ca si cum am vorbi de niste copii fara parinti. Timpul in sine il masuram prin minute, ore, secunde? Intelepciunea este un fel de matrice a timpului, care a reusit cumva sa se sustraga timpului real printr-un "minut" numit adevar. Einstein spune ca timpul exista pentru ca toate lucrurile sa nu se intample in acelasi timp. Ce inseamna ca lucrurile sa nu se intample in acelasi timp? Inseamna o sansa pe care timpul ne-o ofera pentru a gresi si o sansa pentru a ne indrepta. Asa cum nu poate exista viata fara moarte si bine fara rau, tot asa nu poate exista schimbare fara timp. Singurul inceput din viata unui om e nasterea, restul zilelor nefiind decat o moarte muta, in fiecare zi omul imbatranind putin cate putin. Timpul este relativ, fiecare il simte diferit. Exista oare vreun punct comun in care toti oamenii sa il simta diferit? Acel punct comun, cred eu, este adevarul, iar aici nu este vorba de adevarul lui, al meu, al tau, ci pur si simplu Adevarul. Fiecare om priveste timpul asa cum este pregatit sa il priveasca, de fapt priveste oamenii cu adevarat, nu timpul. Priveste ce vrea cu adevarat sa vada, ce are deja in el, cautand aceleasi lucruri si la cel de langa el si nu poate privi si cauta altceva ce nu are, ce nu il intereseaza sau ce i-ar ameninta simtul proprietatii si confortul psihic cu care s-a obisnuit. Cred ca intr-un om este omenirea toata, cum spunea Krishnamurti, iar daca vrem sa stim omenirea toata trebuie sa il stim pe cel de langa noi. Vorbind despre nasterea omului, putem spune ca ea apare din neant, de undeva de deasupra timpului, pentru ca daca ar fi supusa timpului nu ar mai exista. Omul e singura fiinta care e constienta de timp, altfel, timpul nu ar mai exista pentru el. E un mister de ce exista nastere, iar singurul mod de a explica destinul este nu prin ceea ce a fost omul inainte si ce a ajuns, ci prin faptul ca ne dam seama de asta doar pentru ca timpul nostru este finit. Noi facem comparatii in viata noastra despre unde am fost si unde am ajuns, dar in realitate, cred, cel mai important este ca ne-am nascut. Toate lucrurile in univers apar sub o forma sau alta, mereu altele, dar totusi aceleasi in esenta, totul se transforma, nimic nu se pierde, doar omul isi pierde timpul, ireversibil. Omul are si el sansa aceasta, dar ce e fascinant este ca el o are in timpul vietii lui, nu sta ca o apa mereu schimbatore, iar restul regnurilor au sansa asta doar in timpul vietii timpului. Pana la urma timpul exista doar pentru a da o sansa fiecarui om sa fie intelept. Cred ca este nevoie de o cuprindere a tot, pe care o face timpul, dar o cuprindere a timpului nu o poate face decat omul prin intelepciune.

12 comentarii:

Anonim spunea...

prea mult de citit

Kritikos spunea...

Ati auzit spunand pe cineva vreodata:E prea mult de respirat?Cititul este ''aerul''pe care il respira mintea!Fiecare om respira dupa cat "aer" poate trage in "piept"...

Danca Danela spunea...

si mai sus de intelepciune este smerenia... la ea si Sfintii se straduiesc sa ajunga

Christinne L spunea...

Poti fi un om inteligent dar... nu intelept.
Daca iti folosesti inteligenta pentru a face rau, pentru a trage lucrurile in folosul tau, atunci esti departe de a fi un intelept.
Intelepciunea presupune caracter deosebit, este o inteligenta a sufletului nu a mintii (sa nu uitam ca modelul nostru de caracter este Iisus Hristos).
Simplitatea rezista atata timp cat omul gaseste exact limita nevoilor lui, cat nu o impinge catusi de putin mai sus.

Kritikos spunea...

Smerenia e cuprinsa in intelepciune!Cu siguranta exista o inteligenta a sufletului care insa, e combinata cu o inteligenta a trupului.Teologia ortodoxa vorbeste de unitatea trup-suflet,in niciun caz nu se vorbeste de cele doua ca fiind separate decat pentru scurt timp.Conceptia platoniciana spune ca omul dispune de trup muritor si de suflet nemuritor,ceea ce e gresit.Cele doua inteligente converg intr-un singur punct si anume,omul.Apostolul Pavel vorbeste despre nemurirea trupului ,spunand:"Mortii vor invia nesupusi putrezirii si noi vom fi schimbati.Caci trebuie ca trupul acesta supus putrezirii sa se imbrace in neputrezire si trupul acesta muritor sa se imbrace in nemurire.1 Corinteni 15:51-53

camelia spunea...

Înţelepciunea este ştiinţa de a nu cădea în toate gropile...decât în cele mari, inevitabile...ştiinţa de a nu da prea tare în zid cu capul...

Kritikos spunea...

Este adevarat ca intelepciunea este stiinta de a nu cadea in toate gropile...insa insusi Solomon cel, caruia Dumnezeu i-a dat intelepciune ca nimanui inaintea lui si dupa el, atrage atentia ca "unde este multa intelepciune este si multa amaraciune".

Eu_Pseudonim spunea...

si daca-i multa amaraciune ce? eu as fi bucuros daca as sti macar ce e intelepciunea. nimeni nu stiu daca poate sti pt. ca dupa parerea mea ea se manifesta diferit la fiecare om.
ca vezi pe cineva diferit, linistit, cu o privire patrunzatoare...aia este doar caracteristica comuna.

Kritikos spunea...

Nu cred ca poate cineva sa stie ce e intelepciunea decat daca trece prin niste situatii si urmeaza un drum anume. Nu cred ca poate spune cineva:"in acest moment este intelepciunea, ea este aici". Eu spun ca este vorba de o inlantuire de intamplari care adunate au un sens spre intelepciune. Pana la urma intelepciunea este schimbare iar schimbarea nu e intelepciune intotdeauna. Schimbarea nu poate fi statica. Cred, ca mai poate fi luat in discutie acel regresum ad uterum(intoarcerea la origini)unde fiecare om se regaseste pe sine, ca o paralela cu aceasta ar mai fi si Pilda Fiului Risipitor care se intoarce la Tatal (origini) dupa atata timp. De cele mai multe ori intrebarea nu se pune daca putem stii ce e intelepciunea ci, daca suntem pregatiti sa primim ce e intelepciunea, pentru ca acestea doua nu sunt unul si acelasi lucru.

Anonim spunea...

e despre intelepciune?????

Anonim spunea...

ba asta nu este despre intelepciune cum nu exista extraterestrii

verit ables spunea...

Am avut curiozitatea si rabdarea sa citesc pana la sfarsit. Fac niste precizari. In anumite afirmatii in loc de intelepciune (“ nu inseamna ca daca am luat o decizie inteleapta, a fost si una buna pentru cei din jurul meu” ) termenul potrivit ar fi fost altul – de pilda:”decizie potrivita”, corecta”, chibzuita”- pt.ca sunt luate in raport cu ceva trecator, perisabil: in rap.cu familia, cariera, starea sociala etc, echivalente doar partial cu termenul intelepciune. Termenul intelepciune vizeaza o raportare la Adevarul substantial, o raportare la intreaga existenta a omului, sau la principii nobile, la constiinta spirituala (am precizat spirituala, fiindca de termenul constiinta, in limbajul nostru cotidian, se cam abuzeaza), la eternitate...
“Revenind la extrasul anterior: o decizie intelepta (termen pozitiv) este neaparat buna pentru cei din jur; desi e dificil de vorbit la general, in afara unor exemple concrete. E bine de afirmat ca inteleptul este obligatoriu un altruist si cand este necesar, nu se mai gandeste la sine si actioneaza exclusiv pentru binele celor din jur. Aspirantul la intelepciune, cel care depune eforturi sa-si spiritualizeze viata, face penitenta daca a gresit, actionand egoist sau rautacios. Il forteaza constiinta sa reflecte la valoarea faptelor sale.

Intelepciunea nu se poate obtine prin inteligenta. Inteligenta, ca termen uzual, defineste o capacitate intelectuala, iar intelepciunea tine de spirit si acesta e cel care lumineaza creierul. Intelepciunea se obtine prin har, desi unii il au din nastere si adauga la el.

Definitia pt.intelepciune, in Dex, esueaza, aduce confuzii (“capacitatea superioara de a intelege si judeca…”) fiindca trimite la IQ mai curand. Cel mai corect: Intelepciunea este lumina, iar lumina este iubire si intelegerea legilor divine si omenesti.
Alt extras de mai sus: “Intelepciunea se pliaza dupa caracterul fiecaruia” – Atunci nu mai este intelepciune.

Sau: “facand o alegere in detrimentul altor oameni” - Inseamna ca n-a fost o alegere inteleapta.
Sau: “cu cat omul se apropie mai mult de moarte el devine mai intelept” - Nici vorba, devine mai serios, mai grav poate, dar daca nu a avut in viata lui ceva principii, moralitate, bun simt, adesea da in mintea copiilor sau face acte josnice in pragul plecarii. Numai cel cu o constiinta ridicata poate demonstra intelepciune.
“Nihil sine Deo”
Partea a doua a expunerii este, socotesc eu, mai adecvata temei si mai filozofica.

Trimiteţi un comentariu

 
Design by Free WordPress Themes | Bloggerized by Lasantha - Premium Blogger Themes | Powerade Coupons