miercuri, 17 februarie 2010

Moirele sau despre destin

Atât de populară astăzi, ideea destinului se prezintă tot ca o necunoscută, ca un subiect de continuă dezbatere atât în filozofie cât și în discursurile multora dintre noi. Motivul pentru care discutăm despre destin rezidă în nevoia umană de a da sens, semnificație tuturor acțiunilor noastre, mai ales atunci când acestea nu par să aibă o direcție anume. Conceptul conform căruia tot ceea ce facem este determinat în mod precis de legi universale care scapă puterii noastre de înțelegere – fie că aceste legi sunt date de un Dumnezeu, fie că acestea există pur și simplu ca fundament primar al existenței întregi, fără a socoti neapărat o providență în spatele lor – este un concept de forma unei credințe. Credința în destin este fără tăgadă una dintre cele mai răspândite credințe ale oamenilor din diferite culturi, alături de credința în reîncarnare și de cea în divinitate. O altă credință, poate mai răspândită printre mințile eclectice, este cea în liberul arbitru. Ajungem în mod evident la confruntarea de secole, aceea dintre destin și liberul arbitru. Întrebările cele mai puse sunt: 1. Dacă într-adevăr există un destin și viitorul este scris dinainte, mai există astfel liberul arbitru? 2. Dacă avem puterea de a alege tot ce ni se întâmplă, cum putem să vorbim de un destin care ne determină cursul vieții? 3. Nu este oare posibil să coexiste destinul cu liberul arbitru?
1. Viitorul fiecăruia dintre noi este scris dinainte și tot ce facem are un sens bine determinat, fie că acțiunile noastre sunt de partea binelui, fie că sunt de partea răului. Dacă discutăm despre această concepție, putem să ajungem la niște concluzii destul de tulburătoare pentru unii, dar oricum surprinzătoare pentru majoritatea dintre noi. Dacă postulăm faptul că viitorul nostru este deja scris și că orice am face se conformează acestui destin al nostru, putem pune semnul egalității între un criminal și un sfânt, între un hoț și un filantrop, ș.a.m.d., ajungând astfel la teoria unui echilibru nepărtinitor, în care balanța dintre bine și rău trebuie menținută cu orice cost. Nu ne-ar deranja dacă balanța ar cântări mai mult rău la un moment dat și din pricina acestui lucru, ca să fie atins echilibrul, ar trebui ca binele să se înmulțească. Este însă șocant dacă ne gândim că balanța ar cântări mai mult bine și pentru echilibru ar fi necesar să fie favorizat răul. Am putea în felul acesta să găsim justificare unor evenimente istorice atroce, din cele mai vechi timpuri și până astăzi, iar moralitatea pe care credem că o avem fiecare dintre noi s-ar opune în mod drastic. Faptul că nu am avea niciun fel de putere asupra acestui destin, înseamnă de asemenea și că fiecare dintre noi ar fi absolvit de orice fel de responsabilitate în viața aceasta, chiar și pentru cele mai mărunte acțiuni ale noastre. Poate pentru unii este mai ușor să adopte o astfel de gândire, devreme ce pot justifica foarte simplu: „e destinul meu, asta mi-a fost hărăzit să fac și chiar dacă nu aș mai face asta, oricum, tot destinul ar fi...”. O modalitate facilă pentru motivarea faptele noastre cele mai lipsite de sens, dacă mă întrebați pe mine, fiindcă non-sensul acțiunilor este subjugat astfel sensului înalt al destinului. Totul se explică, nimic nu este întâmplător și omul alege doar ceea ce i-a fost dat să aleagă de la bun început. Realitatea este absurdă, rolul nostru în viață este doar de pioni într-un meci de șah în care albul și negrul sunt alese de altcineva, mereu altcumva.
2. Omul alege tot ceea ce i se întâmplă, iar viitorul și-l scrie fiecare, în fiecare moment. Cei părtinitori acestui fel de a gândi se rezumă doar la persoana proprie, la cursul vieții lor și la felul în care ei văd realitatea încojurătoare. Dar dacă ieșim din particular și ne poziționăm astfel încât globalul să reprezinte sistemul de referință, atunci nu mai este la fel de ușor să spunem că viitorul înseamnă doar ceea ce face un individ sau altul. Viitorul este o sumă a acțiunilor umanității în ansamblu și nu numai, pentru că dimensiunea acestuia nu cuprinde doar omenirea, ci și întreaga matrice a universului. Faptul că plouă sau este soare, sau că într-o partea a lumii copacii înfloresc în timp ce în cealaltă parte se usucă, sau că o supernovă la mulți ani lumină de pământ explodează, toate sunt manifestări care nu depind de puterea noastră de a alege. Dar totuși acolo sunt niște legi, dintre care cea mai importantă, legea timpului. Noi nu alegem decât ceea ce facem cu timpul nostru, dar timpul universal este o lege care ne condiționează și asupra căreia nu avem niciun fel de influență. Nu alegem să îmbătrânim deși toți îmbătrânim. Cu toate că așa pare și așa avem senzația despre el, timpul nu este un triumvirat – trecut, prezent, viitor – ci este o dimenisune întreagă, în care se contopesc toate celelalte, în suprapuneri infinite. Desigur că există alegerea individuală, dar trebuie să înțelegem că fiecare alegere pe care o face un individ și care are relevanță pentru viața lui, influențează la rându-i alte alegeri și nu mă refer aici la cele proprii individului cât la cele conjuncturale lui, adică ale oamenilor din jurul său. E ca și cum ai arunca o piatră într-un lac și observi, după ce aceasta a ajuns la bază, că undele provocate încă se propagă și cu cât mai departe, cu atât mai estompate. Desigur, depinde și de mărimea pietrei. Ajungem într-un punct în care se confruntă alegerea individuală cu alegerea globală. Se cuvine să ne întrebăm, ipotetic: dacă omenirea alege un drum eu voi fi tras de-alungul acestui drum crezând că defapt eu am fost cel care a ales? Întrevăd două posibilități: ori refuzi să mergi pe drumul omenirii întregi, caz în care trebuie să fii conștient de această realitate globală, ori mergi la unison cu umanitatea, caz în care ar trebui să conștientizezi dacă alegerea aceasta îți aparține sau dacă doar te-ai lăsat purtat de vălul gros al minților emoționate. Ce vreau să spun defapt este că mai întâi de toate, omul, trebuie să fie conștient de posibilitatea lui de alegere și abia apoi să aleagă și să-și permită să fie responsabil. Într-un final, „toate căile se întâlnesc la Roma”, nu? Ce ne spune această parafrază? Că anumite alegeri, la un moment dat, sunt dictate de anumite simboluri ale realității care ne înconjoară, în sensul în care putem sau nu să le recunoaștem, în sensul în care sunt dictate sau nu de o dimensiune superioară, fie că o numim Dumnezeu sau Univers sau Energie sau altcumva. Acum, imaginați următorul scenariu: cineva, dintr-un loc foarte înalt vede în jurul lui o priveliște incredibil de frumoasă, care îți taie respirația pur și simplu, multitudinea de culori, mișcările vii ale panoramei, aerul îmbătător ș.a.m.d. Și acest cineva ar vrea să le spună și celor de mai jos să urce acolo, să se bucure împreună de această priveliște, dar din păcate este atât de sus încât nici dacă ar striga sau ar face cu mâna, nu l-ar vedea nimeni. Ce poate să facă în acest caz cel ce se află sus? Nu poate decât să încerce să arunce cu o pietricică, sau dacă are posibilitatea, să rupă din haina lui și să o arunce în jos, sau poate un avion din hârtie ar fi potrivit să-l observe cineva... Ajungând pe pământ, toate acestea nu sunt decât niște semne și fiecare are posibilitatea să le recunoască și să aleagă ce să facă în consecință.
3. Suntem liberi să ne hotărâm drumul vieții, iar drumul vieții e înțesat de semnele „îngerilor”. Într-un sfârșit am ajuns la ideea conform căreia liberul arbitru și destinul sunt posibile, amândouă, în același timp. La punctul doi, spre sfârșit, am făcut într-un fel introducerea pentru acest punct al treilea. Am folosit sintagma semnele „îngerilor” ca să justific, printr-o denumire comună, cele ce sunt inexplicabile din jurul nostru, la fel cum aparițiile îngerilor, în diverse locuri pe pământ, în diverse culturi, de diferite gândiri religioase, reprezintă ceva necunoscut și inexplicabil pentru majoritatea oamenilor care le atestă. Nu am folosit acest cuvânt pentru a trimite în vreun fel la un anumit tip de religie. Acestea fiind spuse, cred că a ignora inexplicabilul din jurul nostru, pentru simplul fapt că uneori ne înfricoșează sau că nu înțelegem, este un act naiv. Sunt mulți oameni care au trecut prin întâmplări, care la vremea respectivă păreau cele mai lipsite de sens, sau cele mai urâte, dar care după o vreme și-au găsit explicație. Exemplele sunt numeroase și nu prezintă interesul acestei scrieri, dar pentru mine, multe alegeri se justifică nu imediat, ci după un anumit timp, timp care permite ajungerea unui individ într-un anumit punct, de unde toată viața lui de până atunci capătă o cu totul altă înfățișare. În acel punct, totul se vede într-o altă lumină și atunci, alegerile pe care individul le-a făcut la un moment dat și care atunci păreau nesigure, acum își găsesc cea mai bună explicație. Este ca și cum viața noastră e alcătuită din mai multe etape bine definite, concurând toate pentru definirea unui sens pe care omul trebuie să-l regăsească. Îndrăznesc să compar această regăsire cu o trezire a ființei profunde a omului, a esenței lui. Din păcate, nu foarte mulți oameni se trezesc în decursul vieții, dar asta nu înseamnă că la un moment dat nu vor vedea sensul alegerilor lor. Problema din punctul meu de vedere este că, în acest caz, sensul este văzut prea târziu pentru a mai putea face ceva semnificativ. Mulți pierd noțiunea aceasta încă de timpuriu și nu se mai interesează niciodată de rostul vieții lor, astfel rămân în negura ignoranței până la sfârșit. Oamenii atribuie în general vieții o valoare care nu are nimic în comun cu adevărul lucururilor, se îndepărtează tot mai mult de ceea ce îi face ființe, se apropie de o raționalitate seacă și își trăiesc restul zilelor în suferința ne-simțită a rutinei, a iluziilor gândirii proprii, a prejudecăților și a fragmentelor de realitate. Găsesc rețete pentru succesul personal când defapt tânjesc după acceptare și aprobare, găsesc rețete pentru comuniunea cu divinul când defapt au nevoie de apropiere și înțelegere a lumii, găsesc rețete pentru problemele din viața lor, când nici nu au înțeles măcar natura conflictului care zace în ei mocnit, ș.a.m.d. Noi, oamenii, aiurim în general pe pământul ăsta, prea naivi la ceea ce se află peste noi, prea încrezători în materialul pe care călcăm. Suntem liberi să ne hotărâm, acum, tot restul vieții noastre care va urma de acum încolo și suntem responsabili să vedem natura noastră proprie, natura lucrurilor de care suntem înconjurați, ce rol avem în universul acesta până la urmă și ce rol avem noi în viața noastră. Totodată, tot ceea ce nu face parte din viața noastră își desfășoară propriul mers, mai repede sau mai încet, iar timpul ne oferă destule indicii pentru ca noi să găsim un sens în noi, în lume și în univers. Nu trebuie decât să fim limpezi.

5 comentarii:

Ana Maria spunea...

"Omul si destinul sau reprezinta ceva inseparabil, se provoaca si se creeaza reciproc."
Sandor Marai

Aiton spunea...

Interesant comentariu. Mulțumesc. Totuși, aș fi interesat să știu ce credeți dvs. în cuvintele dvs...

Anonim spunea...

Eu cred ca omul se naste insotit de o matrice (foaie de parcurs)cu un rol pozitiv dar in functie de comportament (moralitate)aceasta poate sa-i creieze omului situatii nefaste.Sunt 4 "M"-uri ce influenteaza matricea umana:managementul,moralitateea,mobilitatea si mondialitatea.

Aiton spunea...

O ipoteză interesantă "Anonim". Ce anume reprezintă matricea aceasta? Este oare sâmburele conștiinței de mai târziu, este sufletul, sau un dar divin? Acestea sunt întrebările pe care mi le pun când vorbești de matrice. Iar cele 4 "M"-uri, dacă ar fi să le consider capacități umane intrinseci, oare nu fac parte tot din această matrice, sau sunt ceva separat, care se formează social, care se dezvoltă în timp, independent de matricea umană (asupra căreia să aibă influență astfel)? Aș fi bucuros dacă ai detalia. Mulțumesc oricum pentru comentariu.

bogdanr89 spunea...

nu sunt de acord la punctul 2...nu este neaparat o suma a tuturor activitatilor oamenilor...si ce face un singur om poate influentza cursul lucrurilor....fiecare are rolul lui in univers....si orice ar face un om poate influentza universul...

Trimiteți un comentariu

 
Design by Free WordPress Themes | Bloggerized by Lasantha - Premium Blogger Themes | Powerade Coupons