luni, 4 aprilie 2011

Sub auspiciile unei noi lumi

Au trecut aproximativ 3 luni de zile de când noi, autorii, nu am mai scris pe acest blog, din diverse motive. Iată că astăzi, deși cu întârziere, vom începe din nou seria micilor eseuri cu pretenții filozofice și sunt bucuros că am ocazia să fiu cel care dă startul articolelor.
De asemenea, noi autorii, vă rugăm să completați chestionarul propus la intrarea pe blog. Nu durează mult și ne va fi de ajutor pentru îmbunătățirea articolelor și a blogului în ansamblu. Mulțumim.

*

Astăzi voi scrie despre o nouă lume, pe care, mai mult sau mai puțin, o așteptăm cu toții. Percepția primă despre orizonturile care se conturează sub cerul secolului XXI aparține în mod drept fiecărui individ și aș produce în mod inconștient o eroare să spun că lucrurile nu stau așa. Însă, cu toată această stare de fapt, înclin să afirm că există resorturi ce se situează independent de individ, deși în mod categoric nu independent de societatea globală, sau dacă vreți, chiar regională, resorturi care formează liniile de bază în schița viitorului apropiat dar și mediu. Am auzit și încă auzim cu toții spunându-se, în diferite forme și situații că suntem în pragul unor mari schimbări sau mari evenimente care vor schimba lumea, însă au devenit atât de prezente aceste clișee sau șabloane de gândire încât valoarea lor de adevăr este eludată de cei mai mulți.
De-a lungul istoriei, în perioade de intensitate maximă, s-au produs într-adevăr mari schimbări pentru acea vreme, care au revoluționat complet sau măcar parțial realitatea dar și modul de gândire al oamenilor, acesta din urmă fiind până la urmă cel mai important criteriu. Cu toate acestea, cred și afirm că vom fi martorii începutului celui mai mare proces de schimbare de care a avut parte umanitatea până astăzi. Nu este o afirmație hazardată, cu atât mai puțin una teribilistă, ci mai degrabă o judecată rațională a lumii în care trăim astăzi și a direcției pe care o desenează în necunoscutul de mâine.
În remarcabila carte a lui Jacques Attali, Scurtă istorie a viitorului, ne este prezentată cu argumente foarte puternice, o posibilă realitate a ceea ce va să fie. Autorul descrie nouă forme succesive ale ordinii economice care au avut fiecare un centru puternic și au beneficiat fiecare de o inovație tehnologică care să permită dezvoltarea societății pe mai multe planuri. De asemenea, Jacques Attali mai definește și trei valuri de schimbare foarte importante pentru viitor și ridicate toate la prefixul hiper: hiperimperiul, hiperconflictul și hiperdemocrația, acesta din urmă fiind valul care va aduce pacea, o pace bazată pe înțelegere reciprocă, inteligență a modului de viață și bună conduită între puterile economice. Laolaltă cu autorul menționat mai sus se înscriu și mulți alți "desenatori ai viitorului", precum John Naisbitt și celebra sa carte Megatendințe, dar și Paradoxul Global și mai ales Tehnologie de Vârf, Interacțiune Maximă (High Tech, High Touch), Alvin Toffler cu de asemenea celebrele cărți Șocul viitorului și Al Treilea Val. Nu vrea să fac o descriere a operelor autorilor enumerați, nu este scopul acestui eseu, însă merită menționate și mai ales analizate. Iarăși, nu știu dacă lucrurile se vor întâmpla precum ne spun Jacques Attali și ceilalți futuriști, însă cred că este important să înțelegem că înainte de a fi mai bine, va fi rău și mult mai rău.
Dacă este să ne uităm la lumea noastră, așa cum arată ea astăzi, ce vedem? Ce anume trăsături ies în evidență mai mult decât altele și care pot fi vitale în înțelegerea sensului istoriei de mai departe?
În primul rând putem observa o anume tendință în plan economic - majoritatea țărilor civilizate și puternice devin mult mai precaute și astfel mult mai reticente în a răspândi "beneficiile democrației" peste hotare, dar de asemenea și înăuntrul hotarelor, dacă este să vorbim de dimensiunea multi-culturală. Criza globală la care suntem martori din anul 2008 până astăzi a determinat manifestarea unui comportament egocentric la nivel de națiuni și totodată o conștientizare mai acută a lipsei de resurse, care, din câte deduc eu, va provoca noi conflicte, poate mai puternice decât până acum din dorința de a deține cât mai multe avantaje în planul geopolitic de mâine. Consolidarea pe plan global a unor centre de putere nu poate decât să îngrijoreze statele medii și mici, lipsite de apărare și logistică. Asistăm astfel la o concentrare de putere militară, mai ales în Orient și deci la o re-afirmare războinică pe mapamond a unor state cu această ocazie. Economia, politica, războiul și falsele alianțe (contracte de interese absconse) sunt toate bucăți din același evantai menit să vânture fără minte orice stă în calea suveranității absolute.
În al doilea rând și trecând în alt registru, prezentul are un caracter tulburat, compulsiv aproape. Marile religii se clatină din încheieturile de veacuri, nu neapărat pentru că există extremismul fiecăreia dintre ele, care "latră" împrejur, ci fiindcă oamenii, din ce în ce mai mult se debarasează de conceptele și ideologiile instituționalizate, de factură religioasă. Rolul social al solidarității pe care religia îl genera ca instituție, devine și el invalid în multe situații, ba din contră, începe să-și "nască" opusul. Contraponderea religiei instituționalizate devine pleiada de credințe spiritualiste și practici "alternative" de viață, diverse și colorate, divizate din ce în ce mai mult până la dimensiunea individuală. Distrugem o tradiție, doar pentru a deveni mai receptivi la o îndoctrinare din terțe părți. Fiecare persoană cu credința ei.
Cultura este din ce în ce mai mult invadată de formele fără fond, devine ubicuă, fiindcă orice porcărie poate să fie numită artă și în același timp lipsește de pretutindeni, pentru că și-a pierdut rolul revelator și efectul de a hipnotiza spectatorul. A spune artă nu înseamnă neapărat că arta există, ci înseamnă că pur și simplu te îmbeți cu apă seacă.
Nu în ultimul rând, tehnologia prezentului este poate cel mai important element în această analiză. Atât de prezentă în viețile noastre, tehnologia interactivă devine laitmotivul cotidian al modurilor noastre de viață. Ca un fel de scripete, necesar în planificarea activităților noastre, în reliefarea gândurilor și sentimentelor noastre, în împărtășirea imediată a diverselor momente zilnice ale noastre, tehnologia interactivă poate deveni cel mai mare inamic al nostru, dacă îi permitem să divizeze la extrem esența umană de nevoia umană, printr-un proces de virtuaficare a înseși conștiinței umane. (Despre virtuaficare puteți găsi detalii în două alte articole scrise de mine, Filozofia virtualului și Filozofia virtualului: consecințe ale virtuaficării). Ne dezumanizăm prin ceea ce credem că ne aduce mai aproape de umanitate.
În afară de toate aceste premise, mai există una, asupra căreia avem un control minim: natura. Încălzirea globală, întețirea dezastrelor naturale, suprapopularea, secătuirea resurselor naturale sunt probleme serioase și reale, nu doar deliciul unor dezbateri cu caracter comercial. Mediul natural va ajunge cu siguranță la suprasaturare din cauza alterării coordonatelor sale firești și doar noi, ca umanitate, putem fi învinovățiți pentru acest proces în creștere exponențială.

În acest scurt eseu nu am făcut decât să descriu câteva dintre cele mai importante laturi ale unei figuri pe care nu o putem desluși complet încă, dar cu siguranță nu trebuie să o ignorăm, fiindcă ea se prefigurează încă din această secundă și se completează cu fiecare secundă trecută.
________________
Recomandări link-uri:
>>Jaques Attali
>>John Naisbitt
>>Alvin Toffler, Heidi Tofflet
>>World Future Society
>>Listă a futurologilor

 
Design by Free WordPress Themes | Bloggerized by Lasantha - Premium Blogger Themes | Powerade Coupons